Acum mulţi ani cineva îmi spunea, dorind să mă jignească, că sunt "un om terminat". Întîmplător tocmai citisem Un uomo finito al lui Papini, aşa că, spre surprinderea lui, mi-am manifestat deplinul acord faţă de caracterizare.
Sunt un om plin de eşecuri, de erori. Şi mă gîndesc că dacă voi fi "înţelept" vreodată, această înţelepciune va fi suma erorilor făcute în amărîta sau luminoasa mea viaţă (e o chestiune de perspectivă).
Iată-mă: un om care nu-şi planifică niciodată viaţa, pradă celor mai bizare porniri (pt ceilalţi...). În ce-l priveşte, îşi urmează drumul, interesele de moment, pasiunile, uneori chiar mirosul. Căci, da!, am un simţ olfactiv deosebit. Departe de a fi un raţional, mă autodefinesc mai degrabă senzorial.
Trebuie să precizez că nu sunt nici pe departe un hedonist şi că am o logică de fier. Însă nu-mi place să fiu contabil, cu atît mai puţin contabilul propriei mele vieţi. Aşa că, urmînd sfatul Ecclesiastului, trăiesc la întîmplare. Asemenea păsărilor şi îngerilor, sunt la mîna lui Dumnezeu. Dar asta nu înseamnă că merg săptămînal la Biserică. Merg cînd mă doare, dacă mă doare, de-mi place muzica sau pictura de pe pereţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu